"Samariteanca" de Ion Druță

Samariteanca este un personaj principal ce activeaza ca o fiinta protectoare a casei lui Dumnezeu. Ea e caracterizata de catre autor ca o fata de 17 ani, frumoasa, harnica, indrazneata. Autorul foloseste acesta fiinta plapinda, care apara manastirea facind comparatie cu neputinta oamenilor.

Fata vine sa-l slujeasca pe Dumnezeu, in urma visului care i sa aratat si pe care-l interpreteaza ca pe o obligatie, jertfire supunindu-se intr-u totul obligatiilor manastiresti.

De catre sat Samariteanca nu e prea caracterizata, fiind vazuta deja mare de ani. in nuvela e numita doar   o data “toanta” dind dovada de faptul ca a fost un om injunghiat de chinurile pamintesti dar totusi iubindusi copii pe care ii dadaceste ca „o mama grijulie”.

Samaritenca ca o persoana protectoare si grijulie de una din lucrurile cele mai religioase si sfinte care spune despre moravurile si normele noastre strict spirituale caracterizindu-ne pe noi insune si pe Dumnezeul nostru protector. Personajul principal al acestei opere e un bun exemplu al dragostei,bunatatii,simplitatii si nu in ultimul rind al frumusetii pamintesti.

Colind de Arcadie Suceveanu

 În urma lecturării poeziei Colind de Arcadie Suceveanu am văzut cum copiii colindă casele înainte de Crăciun,am văzut cum ninge peste copaci și case.Am simțit cum bătrînilor le este dor de tinerețe,de copii și nepoti,cum plîng la geamuile ferestrei.Am trăit sentimente de durere,dor,tristeșe,nostalgia trecerii,dorul de revenire la izvorul vieții.
   Acestă poezie conține o multime de figuri de stil și simboluri datorită cărora sentimentele sunt mai profunde,mai îndurerate.Metafora Două făclii,doi pomi ajunși cărunți mi-a adus aminte de buneii mei care sunt în ultima treaptă a vieții. Părinții și buneii sunt cei mai importanți oameni din viața noastră.Ei ne-au crescut,au avut,au și vor avea grijă de noi pînă la sfîrșitul vieții.Ei sunt acei care ne iubesc cu toate defectele noastre și sunt mereu gata să ne sară în ajutor.În urma lecturării am sinșit un dor enorm de bunei,care sunt departe acum.Mi-m amintit de clipele copilăriei care le-am petrecut în casa buneilor și în ograda acestora.Atunci îmi părea că nu există loc mai frumos și vesel ca orășelul în care trăiesc ei.Acum merg la iei foarte rar și îmi pare rău,deoarece îmi este dor de clipele care le petreceam acolo și de momentele alături de prietenii cu care acum nici nu mai țin legătura.
   Fraza Ceasul lumii,cu norose ace,Să-l dau-napoi cu ,simple,două vieți relevă timpul nemilos,perisabil. Eu sunt abia la începutul traseului vieții și deja știu cit de repede trece timpul,dar acei care au ajuns deja la o vîrstă mai înaintată cunosc acel sentiment cînd simți că ți-ai irosit apoape toată viața și ai vrea să întorci timpul macar cu vreo zece ani.
   Această poezie trezește sentimente de dor de părinți,bunei,de cei care au jucat un rol importat în copilăria noastră.Noi trebuie să-i prețuim și să-i vizităm cit mai des posibil,fiind ca ei ne așteaptă mereu cu mîinile deschise.