Acestă poezie conține o multime de figuri de stil și simboluri datorită cărora sentimentele sunt mai profunde,mai îndurerate.Metafora Două făclii,doi pomi ajunși cărunți mi-a adus aminte de buneii mei care sunt în ultima treaptă a vieții. Părinții și buneii sunt cei mai importanți oameni din viața noastră.Ei ne-au crescut,au avut,au și vor avea grijă de noi pînă la sfîrșitul vieții.Ei sunt acei care ne iubesc cu toate defectele noastre și sunt mereu gata să ne sară în ajutor.În urma lecturării am sinșit un dor enorm de bunei,care sunt departe acum.Mi-m amintit de clipele copilăriei care le-am petrecut în casa buneilor și în ograda acestora.Atunci îmi părea că nu există loc mai frumos și vesel ca orășelul în care trăiesc ei.Acum merg la iei foarte rar și îmi pare rău,deoarece îmi este dor de clipele care le petreceam acolo și de momentele alături de prietenii cu care acum nici nu mai țin legătura.
Fraza Ceasul lumii,cu norose ace,Să-l dau-napoi cu ,simple,două vieți relevă timpul nemilos,perisabil. Eu sunt abia la începutul traseului vieții și deja știu cit de repede trece timpul,dar acei care au ajuns deja la o vîrstă mai înaintată cunosc acel sentiment cînd simți că ți-ai irosit apoape toată viața și ai vrea să întorci timpul macar cu vreo zece ani.
Această poezie trezește sentimente de dor de părinți,bunei,de cei care au jucat un rol importat în copilăria noastră.Noi trebuie să-i prețuim și să-i vizităm cit mai des posibil,fiind ca ei ne așteaptă mereu cu mîinile deschise.
